SILÉNȚIU s. n. (Latinism; azi glumeț) Liniște, tăcere. [Var.: (rar) silénțium s. n.] – Din lat. silentium.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
SILÉNȚIU s. n. liniște, tăcere. (< lat. silentium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
silénțiu [țiu pron. țiu] (înv.) s. n., art. silénțiulSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită SILÉNȚIU s. n. (înv.) Liniște, tăcere. [Var.: (rar) silénțium s. n.] – Din lat. silentium.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 