silabár, silabáre, s.n. (înv.) 1. abecedar. 2. totalitatea semnelor care reprezintă silabele unei limbi monosilabice.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
SILABÁR s. n. sistem de scriere în care fiecare simbol reprezintă nu un fonem, ci o silabă. (< fr. syllabaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*silabár n., pl. e (d. silabă; fr. syllabaire, it. sillabario). Abecedar.
Sursa: Dicționaru limbii românești