SIGILAT1 s. n. sigilare. – V. sigila.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SIGILAT2, -Ă, sigilați, -te, adj. Care poartă un sigiliu; pecetluit. – V. sigila.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
SIGILAT s.n. Sigilare. [< sigila].
Sursa: Dicționar de neologisme
SIGILÁT, -Ă adj. Care are un sigiliu; plumbuit. [< sigila].
Sursa: Dicționar de neologisme
SIGILÁT s. n. sigilare. (< sigila)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
sigilát s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită SIGILÁT1 s. n. Sigilare. – V. sigila.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
SIGILÁT2, -Ă, sigilați, -te, adj. Care poartă un sigiliu; pecetluit. – V. sigila.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
sigilat - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul sigila