SFĂTÓS, -OÁSĂ, sfătoși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Căruia îi place să povestească; care vorbește cu înțelepciune, care este bun povățuitor; vorbăreț. – Sfat + suf. -os.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a sfătós adj. m., pl. sfătóși; f. sfătoásă, pl. sfătoáseSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
sfătós, -oásă adj. Pop. Fam. Bun de sfat, de vorbă, de taifas, de poveștĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
sfătos a. 1. plin de sfaturi, vorbăreț: țăran sfătos; 2. fig inteligent, spiritual.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SFĂTÓS, -OÁSĂ, sfătoși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Căruia îi place să povestească; care vorbește cu înțelepciune, care este bun povățuitor; vorbăreț. – Sfat + suf. -os.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)