SFĂDĂLÍE, sfădălii, s. f. (Reg.) Sfadă (mare); discuție aprinsă, gâlceavă. – Sfadă + suf. -ălie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a sfădălíe (reg.) s. f., art. sfădălía, g.-d. art. sfădălíei; pl. sfădălíi, art. sfădălíileSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
sfădălíe f. (d. sfadă, după bătălie). Est. Mare sfadă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
SFĂDĂLÍE, sfădălii, s. f. (Reg.) Sfadă (mare); discuție aprinsă, gâlceavă. – Sfadă + suf. -ălie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)