SFEȘTÁNIE, sfeștanii, s. f. Slujbă religioasă oficiată de preot la începerea unei activități, la darea în folosință a unei construcții etc. sau la diferite cerințe ale credincioșilor, constând în rugăciuni și în stropirea cu apă sfințită. [Var.: (reg.) feștánie s. f.] – Din sl. [o]svenštenije.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a sfeștánie (-ni-e) s. f., art. sfeștánia (-ni-a), g.-d. art. sfeștániei; pl. sfeștánii, art. sfeștániile (-ni-i-)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
sfeștánie și feștánie și (vechĭ) sfeșténie f. (vsl. svenšieniĭe, d. sveniŭ, sfînt; rus. svĕaščénie. V. sfînt). Sfințirea apeĭ la Bobotează (sfeștania mare), la inaugurărĭ, la deschiderea unuĭ an școlar ș.a. Triv. Înjurătură în care e pomenită sfeștania. – Vechĭ și osfeștánie și -énie (vsl. osvenšteniĭe). V. pogrebanie, grijanie.
Sursa: Dicționaru limbii românești
sfeștanie f. sfințirea mică a apei la ocaziuni solemne (în opozițiune cu Boboteaza sau sfințirea cea mare). [Rut. SĬVIEȘTENIIE].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SFEȘTÁNIE, sfeștanii, s. f. (La ortodocși) Slujbă religioasă, constând din rugăciuni și stropirea eu apă sfințită, oficiată de preot în anumite împrejurări. [Var.: (reg.) feștánie s. f.] – Din sl. [o]svenštenije.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)