SFÉRIC, -Ă, sferici, -ce, adj. De forma unei sfere (1); rotund. – Din fr. sphérique, lat. sphaericus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SFÉRIC, -Ă adj. Care are forma unei sfere; rotund. [Cf. lat. sphaericus, fr. sphérique].
Sursa: Dicționar de neologisme
SFÉRIC, -Ă adj. de forma unei sfere; rotund. (< fr. sphérique, lat. sphaericus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
sféric adj. m., pl. sférici; f. sférică, pl. sfériceSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită *sféric, -ă adj. (vgr. sphairikós). De forma sfereĭ, ca globu: pămîntu nu e absolut sferic. V. tetraedru.
Sursa: Dicționaru limbii românești
sferic a. 1. rotund ca o sferă; 2. ce ține de o sferă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SFÉRIC, -Ă, sferici, -ce, adj. De forma unei sfere (1); rotund. – Din fr. sphérique, lat. sphaericus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
șféric adj. (reg.; despre ovăz) cu bobul mare.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme