SFACÉL, sfacele, s. n. (Med.) Porțiune de țesut mortificat care se detașează de țesuturile sănătoase învecinate și se elimină. – Din fr. sphacèle.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SFACÉL s.n. (Med.) Fragment de țesut necrozat în curs de liză purulentă. [< fr. sphacèle, cf. gr. sphakelos – cangrenă].
Sursa: Dicționar de neologisme
SFACÉL s. n. 1. cangrenă uscată în leziunile traumatice întinse sau în organele care degenerează prin ischemie. 2. boală a trunchiului sau a ramurilor arborilor care produce uscarea acestora. (< fr. sphacèle)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
sfacél s. n., pl. sfacéleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită SFACÉL, sfacele, s. n. (Med.) Porțiune de țesut mortificat care se detașează de țesuturile sănătoase învecinate și se elimină. – Din fr. sphacèle.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)