SEXTÍNĂ, sextine, s. f. Poezie cu formă fixă, alcătuită din șase strofe și jumătate, în care aceleași cuvinte revin la rimă într-o anumită ordine. ♦ Strofă de șase versuri. – Din fr. sextine.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
SEXTÍNĂ s.f. (Lit.) Poezie cu formă fixă, alcătuită din șase strofe, având fiecare șase decasilabe și cu rime repetate de la prima strofă. ♦ Poem sau poezie alcătuită din strofe de șase versuri. [< fr. sextine, cf. lat. sextus – al șaselea].
Sursa: Dicționar de neologisme
SEXTÍNĂ s. f. 1. poezie cu formă fixă, din șase strofe a câte șase dexasilabe și cu rime repetate într-o anumită ordine. ◊ strofă de șase versuri. (< fr. sextine)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
sextínă s. f., g.-d. art. sextínei; pl. sextíneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită SEXTÍNĂ, sextine, s. f. Poezie cu formă fixă, alcătuită din șase strofe și jumătate, în care aceleași cuvinte revin la rimă într-o anumită ordine. ♦ Strofa de șase versuri. – Din fr. sextine.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 