SERVÁNT, servanți, s. m. 1. Soldat care deservește o gură de foc sau un alt mijloc de luptă. 2. (Rar) Om de serviciu cu atribuții speciale în anumite instituții. – Din fr. servant.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SERVÁNT s.m. 1. Militar care deservește un tun, o armă automată. 2. (În trecut) Om de serviciu cu atribuții speciale în anumite instituții. [< fr. servant].
Sursa: Dicționar de neologisme
SERVÁNT s. m. 1. militar care deservește un tun, o armă automată sau un aparat. 2. (sport) cel care servește (I, 3). (< fr. servant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
servánt s. m., pl. servánțiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită *servánt m. (fr. servant. V. sergent și deservant). Soldat artilerist care ajută la manevrarea tunuluĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
SERVÁNT, servanți, s. m. 1. Soldat care deservește o gură de foc sau un alt mijloc de luptă. 2. (Rar) Om de serviciu cu atribuții speciale în anumite instituții. – Din fr. servant.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)