Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele serenadă:

SERENÁDĂ, serenade, s. f. Compoziție muzicală, vocală sau instrumentală, alcătuită din mai multe părți, apropiată ca factură de divertisment, nocturnă etc., cu caracter liric, executată seara sau noaptea sub ferestrele cuiva, în semn de omagiu sau de dragoste. [Var.: serenátă s. f.] – Din fr. sérénade, it., sp. serenata, germ. Serenade.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



SERENÁDĂ s.f. Concert de muzică vocală sau instrumentală cu caracter romantic care se execută seara sau noaptea sub fereastra cuiva în semn de omagiu sau de dragoste; compoziție muzicală pentru acest gen de concert. [Var. serenată s.f. / < fr. sérénade, cf. it., sp. serenata < lat. serenus – senin, germ. Serenade].
Sursa: Dicționar de neologisme

SERENÁDĂ s. f. 1. concert de muzică vocală sau instrumentală cu caracter romantic, care se execută noaptea, în aer liber, sub fereastra cuiva, în semn de omagiu sau de dragoste. 2. piesă muzicală vocală sau instrumentală de formă liberă. (< fr. sérénade, germ. Serenade, it., sp. serenata)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

serenadă, serenade s. f. (intl.) 1. rechizitoriu. 2. pledoaria avocatului poporului.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

serenádă s. f., g.-d. art. serenádei; pl. serenáde
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*serenádă f., pl. e (fr. sérénade, d. it. serenata, d. sereno, senin). Cîntec (saŭ concert) cîntat noaptea supt ferestrele cuĭva în semn de simpatie.
Sursa: Dicționaru limbii românești

serenadă f. concert dat în stradă seara sau noaptea sub ferestrele cuiva.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SERENÁDĂ, serenade, s. f. Compoziție muzicală, vocală sau instrumentală, alcătuită din mai multe părți, apropiată ca factură de divertisment, nocturnă etc., cu caracter liric, executată seara sau noaptea sub ferestrele cuiva, în semn de omagiu sau de dragoste. [Var.: serenátă s. f.] – Din fr. sérénade, it., sp. serenata, germ. Serenade.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)