SÉPIE, sepii, s. f. 1. Moluscă marină cu corpul oval, prevăzut cu zece brațe acoperite cu numeroase ventuze și cu o cochilie calcaroasă internă și care, când este atacată, elimină o secreție negricioasă dintr-o „glandă de cerneală”, tulburând apa din jur (Sepia officinalis). 2. (În forma sepia) Vopsea de culoare cafeniu-închis provenită din viscerele sepiei sau fabricată pe cale artificială, întrebuințată în pictură sau în grafică. 3. Desen colorat roșu-brun, realizat cu sepia (2). – Din fr. sépia, lat. sepia.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SÉPIE s.f. Moluscă cefalopodă marină, cu corpul oval și cu brațe tentaculare, care, când este în pericol de a fi prinsă, emană un lichid negricios care tulbură apa. [Pron. -pi-e, gen. -iei. / < fr. sépia, cf. gr., lat. sepia].
Sursa: Dicționar de neologisme
SÉPIE s. f. moluscă cefalopodă marină, cu corpul oval și cu brațe tentaculare, care, când este atacată, emană un lichid negricios ce tulbură apa. (< fr. sépia, lat. sepia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
sépie (-ii), s. f. – 1. Moluscă marină (Sepia officinalis). – 2. Vopsea, culoare cafeniu-închis. – 3. Desen colorat cafeniu-închis. Lat. sepia (sec. XIX).Sursa: Dicționarul etimologic român sépie (moluscă) (-pi-e) s. f., art. sépia (-pi-a), g.-d. art. sépiei; pl. sépii, art. sépiile (-pi-i-)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită *sepíe f. (lat sépia, d. vgr. sepia). Zool. O moluscă cefalopodă care secretează un lichid negru întrebuințat în desemn (Scoĭca internă se numește os de sepie). Văpsea neagră formată de acest lichid.
Sursa: Dicționaru limbii românești
sepie f. 1. molusc al cărui os secretează o coloare neagră, cu care se face sepia; 2. materie negricioasă de desenat; 3. desen făcut cu această materie.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SÉPIE, (1) sepii, (3) sepia, s. f. 1. Moluscă marină cu corpul oval, prevăzut cu zece brațe acoperite cu numeroase ventuze și cu o cochilie calcaroasă internă și care, când este atacată, elimină o secreție negricioasă dintr-o „glandă de cerneală”, tulburând apa din jur (Sepia officinalis). 2. (în forma sepia) Vopsea de culoare cafenie-închis provenită din viscerele sepiei sau fabricată pe cale sintetică, folosită în pictură sau în grafică; culoare roșie-brună ◊ (Adjectival) Culoare sepia. 3. Desen colorat roșu-brun, realizat cu sepia (2). [Var.: sépia s. f.] – Din fr. sepia, lat. sepia, it. seppia.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)