SENTIMENTALÍSM, (2) sentimentalisme, s. n. 1. Tendință de a exagera rolul și valoarea sentimentelor, de a aprecia lucrurile (numai) din punct de vedere afectiv sau de a da în mod obișnuit precădere acestui criteriu. 2. Gest, atitudine, comportare de om sentimental. 3. Curent preromantic în literatură apărut la sfârșitul sec. XVIII ca o reacție împotriva clasicismului. – Din fr. sentimentalisme.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SENTIMENTALÍSM s.n. 1. Sensibilitate excesivă; afectare sau exagerare a sentimentelor; sentimentalitate. ♦ Tendință în literatura sec. XVIII, în care esențială este reliefarea vieții sentimentale, bogate și tumultoase, a personajelor. 2. Atitudine, comportare de om sentimental. [< fr. sentimentalisme].
Sursa: Dicționar de neologisme
SENTIMENTALÍSM s. n. 1. sensibilitate excesivă; afectare sau exagerare a sentimentelor; sentimentalitate. ◊ atitudine, comportare de om sentimental. 2. tendință în literatura sec. XVIII prin reliefarea vieții sentimentale, bogate și tumultuoase. (< fr. sentimentalisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
sentimentalísm s. n., (gesturi, atitudini) pl. sentimentalísmeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită sentimentalism n. 1. starea celui sentimental; 2. afectarea de sentimente.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SENTIMENTALÍSM, (2) sentimentalisme, s. n. 1. Tendință de a exagera rolul și valoarea sentimentelor, de a aprecia lucrurile (numai) din punct de vedere afectiv sau de a da în mod obișnuit precădere acestui criteriu. 2. Gest, atitudine, comportare de om sentimental. 3. Curent preromantic în literatura rusă apărut la sfârșitul sec. XVIII ca o reacție împotriva clasicismului. – Din fr. sentimentalisme.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)