Am găsit 23 de definiții pentru cuvantul/cuvintele sens, asemanator, pentru, normal:

ASEMĂNĂTÓR, -OÁRE, asemănători, -oáre, adj. Care seamănă cu cineva sau cu ceva; similar, asemenea, analog, asemănat. – Asemăna + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


ASEMĂNĂTÓR, -OÁRE, asemănători, -oáre, adj. Care seamănă cu cineva sau cu ceva; care este la fel (cu...); similar. – Din asemăna + suf. -(ă)tor.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

asemănătór adj. m., pl. asemănătóri; f. sg. și pl. asemănătoáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ASEMĂNĂTÓR, -OÁRE, asemănători, -oare, adj. Care seamănă cu cineva sau cu ceva; similar, asemenea, analog, asemănat. – Asemăna + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

NORMÁL, -Ă, normali, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este așa cum trebuie să fie, potrivit cu starea firească, obișnuit, firesc, natural. ◊ Plan normal = plan perpendicular pe tangenta dusă într-un punct al unei curbe. Linie normală (și substantivat, f.) = a) dreaptă perpendiculară pe planul tangent la o suprafață, în punctul de contact; b) dreaptă perpendiculară pe tangenta la o curbă, în plan sau în spațiu, în punctul de contact. ♦ Spec. Sănătos (din punct de vedere fizic și psihic). 2. Care este conform cu o normă (1). ♦ (Despre mărimi) A cărei valoare este apropiată de valoarea întâlnită cel mai des. 3. (Înv.; în sintagma) Școală normală (și substantivat, f.) = școală pedagogică. – Din fr. normal, lat. normalis, it. normale.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

NORMÁL, -Ă adj. 1. Firesc, comun, obișnuit. ♦ (Despre oameni) Sănătos (din punct de vedere fizic și psihic). 2. Conform unor norme, unor reguli; regulat. 3. Școală normală = școală în care se pregăteau în trecut învățătorii și institutorii. [Cf. lat. normalis, fr. normal, it. normale].
Sursa: Dicționar de neologisme

NORMÁL, -Ă I. adj. 1. firesc, comun, obișnuit. ◊ (despre oameni) sănătos (fizic și psihic). 2. conform unor norme. ◊ (despre mărimi) cu valoare apropiată de cea întâlnită frecvent. 3. (chim.) concentrație ~ă = cantitatea de substanță conținută într-o soluție, exprimată în echivalenți-gram la litru de soluție. 4. (mat.) secțiune ~ă = secțiune realizată cu un plan care conține normala (II, 1) într-un punct dat la suprafața secționată. 5. școală ~ă (și s. f.) = școală în care se pregătesc învățătorii. II. s. f. 1. dreaptă perpendiculară dusă pe tangenta la o curbă în punctul de contact. 2. media elementelor meteorologice, calculată dintr-un șir de ani de referință. (< fr. normal. lat. normalis, it. normale)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

* normál, -ă adj. (lat. normalis. V. anormal). Conform normeĭ, regular, obișnuit: sănătatea e starea normală a omuluĭ. Școală normală, școală destinată să formeze institutorĭ și profesorĭ. S.f. Geom. Linie verticală saŭ verticală: toate corpurile cad urmînd normala. Adv. În mod normal: a se dezvolta normal.
Sursa: Dicționaru limbii românești

normál adj. m., pl. normáli; f. normálă, pl. normále
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

normal a. care servă de regulă: sănătatea e starea normală a omului; școala normală, menită a forma învățători.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

NORMÁL, -Ă, normali, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este așa cum trebuie să fie, potrivit cu starea firească, obișnuit, firesc, natural. ◊ Plan normal = plan perpendicular pe tangenta dusă într-un punct al unei curbe. Linie normală (și substantivat, f.) = a) dreaptă perpendiculară pe planul tangent la o suprafață, în punctul de contact; b) dreaptă perpendiculară pe tangenta la o curbă, în plan sau în spațiu, în punctul de contact. ♦ Spec. Sănătos (din punct de vedere fizic și psihic). 2. Care este conform cu o normă (1). ♦ (Despre mărimi) A cărei valoare este apropiată de valoarea întâlnită cel mai des. 3. (Înv.; în sintagma) Școală normală (și substantivat, f.) = școală pedagogică. – Din fr. normal, lat. normalis, it. normale.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PÉNTRU prep. I. (Exprimă un raport cauzal) 1. Din cauza..., din pricina..., datorită... Pentru asta a plecat.Expr. Nu pentru alta, ci... = nu din altă cauză, dar... 2. (Introduce un complement indirect) Mulțumește pentru buna găzduire.Expr. Pentru puțin (sau nimic), se spune ca răspuns celui care mulțumește când i s-a făcut un serviciu. Pentru nimic în lume = cu nici un preț, în nici un caz. Pentru (numele lui) Dumnezeu ! exclamație care însoțește o cerere sau o rugăminte sau care exprimă uimirea, indignarea cuiva. II. (Exprimă un raport final) 1. (Introduce un complement circumstanțial de scop) Cu scopul de..., în scopul.... în vederea... Scrie pentru bani. 2. (Introduce un complement indirect) În interesul..., în (sau spre) folosul..., în favoarea...; în apărarea... Pledează pentru el. ◊ (În construcții eliptice) Cincizeci de voturi pentru și două contra. ♦ Potrivit cu...; în măsură să... Serviciul nu era pentru el. ♦ După. Plânge pentru cel plecat. ♦ (Față) de... Are o grijă deosebită pentru mama lui. 3. (Introduce un atribut) Hârtie și plic pentru o scrisoare. ♦ Cu direcția..., cu destinația... Autobuzul pentru Ploiești. 4. (Intră în compunerea numelor predicative) Acest cadou e pentru tine. 5. (Introduce un complement sau un atribut) Contra, împotriva. Medicament pentru diabet. Ia ceva pentru durerile de cap. III. (Exprimă un raport de relație) Cu privire la..., referitor la..., în legătură cu... S-au schimbat lucrurile pentru el. ♦ Față de..., în raport cu... Pentru unii mumă, pentru alții ciumă. IV. (Exprimă un raport temporal, introducând un complement circumstanțial de timp) Pleacă pentru o clipă.Expr. Pentru moment = deocamdată. V. (Exprimă un raport de compensație, de echivalență sau de schimb) În schimbul...; în locul..., în loc de... Pentru un palton a dat o rochie. VI. 1. (Urmat de un infinitiv, are valoare de conjuncție, construcția fiind echivalentă, cu o propoziție consecutivă negativă, când regenta e afirmativă, și invers) Subiectul e prea vast pentru a putea fi expus într-o oră. 2. (Formează conjuncții compuse) Pentru ca sau pentru că = fiindcă, deoarece, din cauză că; de vreme ce, întrucât. Pentru ce (sau aceasta, aceea) = deci, așadar, de aceea, drept care, din care cauză. – Din printru.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

péntru prep. cu ac. (din pe și întru, de unde s´a făcut pintru [vechĭ printru, din pre-întru], cum se zice în est, și pîntru, cum se zice în vest. Pentru [vechĭ prentru] e o formă dialectală veche și nu e maĭ bună de cît [!] pintru. E acelașĭ caz cu dintre, dintru, din și dintre, din; pintre, pintru, pin și pîntre, pîn). 1. În folosu orĭ favoarea: a muri pentru patrie, fac asta pentru tine, toate voturile eraŭ pentru el (V. contra). 2. Față de, în comparațiune cu, relativ cu: era cam puțină mîncare pentru foamea luĭ, greutatea era prea mare pentru el. 3. Pentru acest motiv, din această pricină, de asta, de aceĭa, fiind-că: pentru asta te rog, pentru lene te bat, pentru lenea ta, pentru că eștĭ leneș; araŭ puțin pentru neputință (N. Cost. 2, 34). Pentru ce ? de ce, din ce cauză, pentru care motiv? Pentru că, fiind-că, din această cauză, pentru motivu că. Pentru ca să, ca să: pentru ca să știŭ. (Acest p. ca să e inelegant și e înlocuit de simplu ca să orĭ pentru a: ca să știŭ, p. a ști. Numaĭ cu o incidentă se poate zice: pentru ca, fără nicĭ o grijă, să plecăm). Vechĭ și pentru să: pentru să scoată banĭ (N. Cost. 2, 34).
Sursa: Dicționaru limbii românești

péntru prep.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

pentru prep. 1. arată scopul sau destinațiunea: a muri pentru patrie; 2. o considerațiune sau preferință: fă, te rog, pentru mine; 3. o favoare: opiniunea publică e pentru el; 4. o relațiune: e prea mare pentru vârsta lui; 5. în privința: am auzit pentru tine că ești un om prea iscusit PAN; 6. cauza: l’am pedepsit pentru lenea lui; 7. ca interogativ, spre a cunoaște cauza sau motivul: pentru ce ? 8. ca răspuns, cu arătarea cauzei: pentru că... [Contras din pe întru].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PÉNTRU prep. I. (Exprimă un raport cauzal) 1. Din cauza... din pricina... datorită... Pentru asta a plecat.Expr. Nu pentru alta, ci... = nu din altă cauză, dar... 2. (Introduce un complement indirect) Mulțumește pentru buna găzduire.Expr. Pentru puțin (sau nimic), se spune ca răspuns celui care mulțumește când i s-a făcut un serviciu. Pentru nimic în lume = cu niciun preț, în niciun caz. Pentru (numele lui) Dumnezeu! exclamație care însoțește o cerere sau o rugăminte sau care exprimă uimirea, indignarea cuiva. II. (Exprimă un raport final) 1. (Introduce un complement circumstanțial de scop) Cu scopul de..., în scopul..., în vederea... Scrie pentru bani. 2. (Introduce un complement indirect) în interesul..., în (sau spre) folosul..., în favoarea...; în apărarea... Pledează pentru el. ◊ (În construcții eliptice) Cincizeci de voturi pentru și două contra. ♦ Potrivit cu...; în măsură să... Serviciul nu era pentru el. ♦ După. Plânge pentru cel plecat. ♦ (Față) de... Are o grijă deosebită pentru mama lui. 3. (Introduce un atribut) Hârtie și plic pentru o scrisoare. ♦ Cu direcția..., cu destinația... Autobuzul pentru Ploiești. 4. (Intră în compunerea numelor predicative) Acest cadou e pentru tine. 5. (Introduce un complement sau un atribut) Contra, împotriva. Medicament pentru diabet. Ia ceva pentru durerile de cap. III. (Exprimă un raport de relație) Cu privire la..., referitor la..., în legătură cu... S-au schimbat lucrurile pentru el. ♦ Față de..., în raport cu... Pentru unii mumă, pentru alții ciumă. IV. (Exprimă un raport temporal, introducând un complement circumstanțial de timp) Pleacă pentru o clipă.Expr. Pentru moment = deocamdată. V. (Exprimă un raport de compensație, de echivalență sau de schimb) în schimbul...; în locul..., în loc de... Pentru un palton a dat o rochie. VI. 1. (Urmat de un infinitiv, are valoare de conjuncție, construcția fiind echivalentă, cu o propoziție consecutivă negativă, când regenta e afirmativă, și invers) Subiectul e prea vast pentru a putea fi expus într-o oră. 2. (Formează conjuncții compuse) Pentru ca sau pentru că = fiindcă, deoarece, din cauză că; de vreme ce, întrucât. Pentru ce (sau aceasta, aceea) = deci, așadar, de aceea, drept care, din care cauză. – Din printru.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SENS, sensuri, s. n. 1. Înțeles (al unui cuvânt, al unei expresii, al unei forme sau al unei construcții gramaticale); semnificație. ♦ (În semiotică) Înțelesul unui semn. ♦ Conținut noțional sau logic. Îmi spui cuvinte fără sens. 2. Temei rațional; logică, rost, rațiune, noimă. Sensul vieții. ♦ Rost, scop, menire. ◊ Loc. adv. Fără sens = fără rost, la întâmplare. Într-un anumit sens = privind lucrurile într-un anumit mod, dintr-un anumit punct de vedere, sub un anumit raport. În sensul cuiva = potrivit vederilor, părerilor cuiva. 3. Direcție, orientare. ◊ Sens unic = sistem de circulație a vehiculelor într-o singură direcție pe arterele cu mare afluență, putându-se folosi toată lățimea părții carosabile. 4. (Mat., Fiz.) Fiecare dintre cele două posibilități de succesiune a elementelor unui ansamblu continuu ordonat cu o singură dimensiune. – Din fr. sens, lat. sensus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

SENS s.n. 1. Înțeles, semnificație, accepție (a unui cuvânt, a unei expresii etc.). ♦ Conținut. 2. Rost, noimă, rațiune. 3. Direcție, orientare. ◊ Sens unic = sistem de circulație a vehiculelor într-o singură direcție pe arterele cu mare afluență; sens giratoriu = sens obligatoriu pe care trebuie să-l urmeze autovehiculele în jurul unui rond situat la o intersecție, într-o piață etc. [Cf. fr. sens, lat. sensus].
Sursa: Dicționar de neologisme

SENS s. n. 1. înțeles, semnificație, accepție (a unui cuvânt). ♦ într-un anumit ~ = dintr-un anumit punct de vedere. ◊ conținut. 2. rost, noimă, rațiune. 3. direcție, orientare.. ♦ ~ unic = sistem de circulație a vehiculelor într-o singură direcție pe arterele cu mare afluență. 4. (mat., fiz.) fiecare dintre cele două posibilități de succesiune a elementelor unui ansamblu continuu ordonat cu o singură dimensiune. (< fr. sens, lat. sensus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

sens s. n., pl. sénsuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*sens n., pl. urĭ (lat sensus, simt, d. sentire, sensum, a simți; fr. sens). Înțeles, însemnare: sens propriŭ, sens figurat. Direcțiune: mașina asta merge în toate sensurile. — Fals senz.
Sursa: Dicționaru limbii românești

sens n. 1. însemnare, înțeles: sens propriu, sens figurat; 2. fiecare din laturile unui lucru: în toate sensurile.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SENS, sensuri, s. n. 1. înțeles (al unui cuvânt, al unei expresii, al unei forme sau al unei construcții gramaticale); semnificație. ♦ (în semiotică) Înțelesul unui semn. ♦ Conținut noțional sau logic. Îmi spui cuvinte fără sens. 2. Temei rațional; logică, rost, rațiune, noimă. Sensul vieții. ♦ Rost, scop, menire. ♦ Loc. adv. Fără sens = fără rost, la întâmplare. Într-un anumit sens = privind lucrurile într-un anumit mod, dintr-un anumit punct de vedere, sub un anumit raport. În sensul cuiva = potrivit vederilor, părerilor cuiva. 3. Direcție, orientare. ◊ Sens unic = sistem de circulație a vehiculelor într-o singură direcție pe arterele cu mare afluență, putându-se folosi toată lățimea părții carosabile. 4. (Mat., Fiz.) Fiecare dintre cele două posibilități de succesiune a elementelor unui ansamblu continuu ordonat cu o singură dimensiune. – Din fr. sens, lat. sensus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

asemănător - Adjectiv, masculin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul asemănător

asemănător - Adjectiv, masculin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul asemănător

normal - Adjectiv, masculin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul normal

normal - Adjectiv, masculin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul normal

pentru - Invariabil - pentru cuvantul pentru

sens - Substantiv neutru, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul sens

sens - Substantiv neutru, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul sens