SEMINCÉR, seminceri, s. m. 1. Arbore dintr-o pădure lăsat la tăierea pădurii pentru sămânță în vederea regenerării naturale a suprafeței din jur; plante lăsate neculese o dată cu restul recoltei pentru a servi ca plante de sămânță. 2. Lot dintr-o cultură agricolă destinat producerii semințelor pentru asigurarea materialului necesar însămânțărilor. 3. Știulete de porumb nedezghiocat păstrat pentru sămânță. – Sămânță + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a semincér s. m., pl. semincériSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
semincér m. (d. semințe). Ștĭulete de popușoĭ păstrat de sămîntă. Copac orĭ animal păstrat p. reproducere. V. siminoc.
Sursa: Dicționaru limbii românești
semincer n. porumb de sămânță. [Derivat din semânță].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a