SEMÉȚ, -EÁȚĂ, semeți, -e, adj. 1. (Adesea substantivat) Mândru, falnic, măreț; trufaș, sfidător, obraznic. ◊ (Adverbial) Privește semeț. 2. Îndrăzneț, curajos; plin de avânt, de elan; avântat. [Var.: (reg.) suméț, -eáță adj.] – Cf. sl. sŭmĕti.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a seméț adj. m., pl. seméți; f. semeáță, pl. seméțeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
seméț (Munt.) și suméț (Mold. Trans). -eáță adj., pl. etĭ, ețe (d. vsl. sŭmĭeti, a îndrăzni). Rar azĭ. Foarte mîndru, plin de încredere în sine, dîrz, trufaș. — Vechĭ și să, sî-, si-. La Dos. sîmăț.
Sursa: Dicționaru limbii românești
semeț a. arogant. [Cf. slav. SŬMIETI, a cuteza].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SEMÉȚ, -EÁȚĂ, semeți, -e, adj. 1. (Adesea substantivat) Mândru, falnic, măreț; trufaș, sfidător, obraznic. ◊ (Adverbial) Privește semeț. 2. îndrăzneț, curajos; plin de avânt, de elan; avântat. [Var.: (reg.) suméț, -eáță adj.] – Cf. sl. sŭmĕti.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)