Cautam colaborator matematica

Am găsit 16 definiții pentru cuvantul/cuvintele semafor:

SEMAFÓR, semafoare, s. n. 1. Dispozitiv de semnalizare optică, alcătuit dintr-un stâlp fix, cu unul sau mai multe brațe mobile a căror poziție, în timpul zilei, sau a căror schimbare de lumină, în timpul nopții, indică diferite semnale referitoare la circulația pe căile ferate. 2. Dispozitiv de semnalizare optică folosit pentru a transmite vaselor din larg comunicări referitoare la navigație. 3. Indicator cu lumini colorate, pentru reglementarea circulației în orașe; stop. – Din fr. sémaphore.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

SEMAFÓR s.n. 1. Semnalizator optic folosit pentru a transmite navelor din larg anumite comunicări privind navigația. 2. Dispozitiv optic de semnalizare mecanică, care indică mecanicului locomotivei dacă este liberă sau nu porțiunea de cale ferată pe care o are în față. 3. Semnalizator cu lumini colorate pentru reglementarea circulației pe străzi; stop. [Pl. -oare, -oruri. / < fr. sémaphore, cf. gr. sema – semn, phoros – purtător].
Sursa: Dicționar de neologisme


SEMAFÓR s. n. 1. semnalizator optic care transmite navelor din larg anumite comunicări privind navigația. 2. dispozitiv de semnalizare care indică mecanicului locomotivei dacă este liberă sau nu porțiunea de cale ferată pe care o are în față. 3. semnalizator cu lumini colorate pentru reglementarea circulației pe străzi; stop. (< fr. sémaphore)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

semafor, semafoare s. n. ochi.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

semafór s. n., pl. semafoáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*semafór n., pl. oare (fr. sémaphore, din vgr. sêma, senin, și -phore = for din fos-for. V. ceamandură). Altă-dată, un stîlp cu brațe mobile p. telegrafia optică, ĭar astăzĭ, telegraf aerian pus pe mal p. a semnala corăbiile și a corespunde cu ele.
Sursa: Dicționaru limbii românești

semafor n. un fel de telegraf aerian, așezat pe coaste, pentru uzul navigatorilor.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SEMAFÓR, semafoare, s. n. 1. Dispozitiv de semnalizare optică, alcătuit dintr-un stâlp fix, cu unul sau mai multe brațe mobile a căror poziție, în timpul zilei, sau a căror schimbare de lumină, în timpul nopții, indică diferite semnale referitoare la circulația pe căile ferate. 2. Dispozitiv de semnalizare optică folosit pentru a transmite vaselor din larg comunicări referitoare la navigație. 3. Indicator cu lumini colorate, pentru reglementarea circulației în orașe; stop. – Din fr. sémaphore.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SEMAFÓR, semafoare, s. n. 1. Dispozitiv de semnalizare optică, alcătuit dintr-un stâlp fix, cu unul sau mai multe brațe mobile a căror poziție, în timpul zilei, sau a căror schimbare de lumină, în timpul nopții, indică diferite semnale referitoare la circulația pe căile ferate. 2. Dispozitiv de semnalizare optică folosit pentru a transmite vaselor din larg comunicări referitoare la navigație. 3. Indicator cu lumini colorate, pentru reglementarea circulației în orașe; stop. – Din fr. sémaphore.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

SEMAFÓR s.n. 1. Semnalizator optic folosit pentru a transmite navelor din larg anumite comunicări privind navigația. 2. Dispozitiv optic de semnalizare mecanică, care indică mecanicului locomotivei dacă este liberă sau nu porțiunea de cale ferată pe care o are în față. 3. Semnalizator cu lumini colorate pentru reglementarea circulației pe străzi; stop. [Pl. -oare, -oruri. / < fr. sémaphore, cf. gr. sema – semn, phoros – purtător].
Sursa: Dicționar de neologisme

SEMAFÓR s. n. 1. semnalizator optic care transmite navelor din larg anumite comunicări privind navigația. 2. dispozitiv de semnalizare care indică mecanicului locomotivei dacă este liberă sau nu porțiunea de cale ferată pe care o are în față. 3. semnalizator cu lumini colorate pentru reglementarea circulației pe străzi; stop. (< fr. sémaphore)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

semafor, semafoare s. n. ochi.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

semafór s. n., pl. semafoáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*semafór n., pl. oare (fr. sémaphore, din vgr. sêma, senin, și -phore = for din fos-for. V. ceamandură). Altă-dată, un stîlp cu brațe mobile p. telegrafia optică, ĭar astăzĭ, telegraf aerian pus pe mal p. a semnala corăbiile și a corespunde cu ele.
Sursa: Dicționaru limbii românești

semafor n. un fel de telegraf aerian, așezat pe coaste, pentru uzul navigatorilor.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SEMAFÓR, semafoare, s. n. 1. Dispozitiv de semnalizare optică, alcătuit dintr-un stâlp fix, cu unul sau mai multe brațe mobile a căror poziție, în timpul zilei, sau a căror schimbare de lumină, în timpul nopții, indică diferite semnale referitoare la circulația pe căile ferate. 2. Dispozitiv de semnalizare optică folosit pentru a transmite vaselor din larg comunicări referitoare la navigație. 3. Indicator cu lumini colorate, pentru reglementarea circulației în orașe; stop. – Din fr. sémaphore.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)