SEISMOMETRÍE s. f. Parte a geofizicii aplicate care studiază modul și viteza de propagare a undelor seismice din scoarța Pământului, provocate prin explozii artificiale, mai ales în scopul prospectării diferitelor substanțe minerale utile și al detectării structurilor geologice favorabile acumulării acestora; seismică. [Pr.: se-is-] – Din fr. séismométrie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SEISMOMETRÍE s.f. Parte a seismologiei care se ocupă cu măsurarea mărimilor mecanice caracteristice seismelor. [Pron. se-is-, gen. -iei. / < fr. séismométrie, cf. gr. seismos – cutremur, metron – măsură].
Sursa: Dicționar de neologisme
SEISMOMETRÍE s. f. parte a seismologiei care studiază viteza de propagare a undelor seismice. (< fr. séismométrie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
seismometríe (se-is-, -me-tri-) s. f., art. seismometría, g.-d. seismometríi, art. seismometríeiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită SEISMOMETRÍE s. f. Parte a geofizicii aplicate care studiază modul și viteza de propagare a undelor seismice din scoarța Pământului, provocate prin explozii artificiale, mai ales în scopul prospectării diferitelor substanțe minerale utile și al detectării structurilor geologice favorabile acumulării acestora; seismică. [Pr.: se-is-] – Din fr. séismométrie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)