Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele secul:

SÉCUL s. m. v. secol.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



*sécul m., pl. e și m. (lat. séculum, generațiune, sex, timp de domnie, secul, d. secus, sexus, gen, sex; vgr. tékos). 1. Veac, timp de o sută de anĭ: a trăĭ un secul, creștiniĭ numără seculele de la nașterea luĭ Hristos, noĭ trăim in seculu al doŭăzecelea. 2. Epocă, timp (celebru): seculu luĭ Pericle, August, Leon X, Ludovic XIV. 3. Timp, lume: a trăĭ după obiceĭu secululuĭ. 4. Lumea civilă, viata lumească, în opoz. cu vĭata religioasă, și maĭ ales cu călugăria 5. Fig. Timp lung: banĭ n’am mai văzut de-un secul (Em.). — Și sécol (după it.). P. gen, cp. cu an, anĭ și veac, veacurĭ și în veciĭ vecilor.
Sursa: Dicționaru limbii românești

SÉCUL s. m. v. secol.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SÉCUL s. m. v. secol.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

*sécul m., pl. e și m. (lat. séculum, generațiune, sex, timp de domnie, secul, d. secus, sexus, gen, sex; vgr. tékos). 1. Veac, timp de o sută de anĭ: a trăĭ un secul, creștiniĭ numără seculele de la nașterea luĭ Hristos, noĭ trăim in seculu al doŭăzecelea. 2. Epocă, timp (celebru): seculu luĭ Pericle, August, Leon X, Ludovic XIV. 3. Timp, lume: a trăĭ după obiceĭu secululuĭ. 4. Lumea civilă, viata lumească, în opoz. cu vĭata religioasă, și maĭ ales cu călugăria 5. Fig. Timp lung: banĭ n’am mai văzut de-un secul (Em.). — Și sécol (după it.). P. gen, cp. cu an, anĭ și veac, veacurĭ și în veciĭ vecilor.
Sursa: Dicționaru limbii românești

SÉCUL s. m. v. secol.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

secul - Adjectiv, masculin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul sec