SECERÍȘ, secerișuri, s. n. 1. Acțiunea de a secera; secerat, seceră (2). ♦ Perioadă de timp în care se seceră. 2. Recoltă (secerată). – Secera + suf. -iș.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a seceríș s. n., pl. seceríșuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
seceríș n., pl. urĭ (d. a secera). Acțiunea de a secera: secerișu grîuluĭ. Timpu cînd se seceră: la seceriș. Grîne de secerat. V. recoltă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
seceriș n. 1. ceeace se seceră, culesul grânelor; 2. vremea seceratului.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SECERÍȘ, secerișuri, s. n. 1. Acțiunea de a secera; secerat, seceră (2). ♦ Perioadă de timp în care se seceră. 2. Recoltă (secerată). – Secera + suf. -iș.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)