SÉCERE s. f. v. seceră.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a sécere (est) și -ră (vest) f., pl. ĭ (lat. sĭcĭlis f., un fel de lance, rudă cu vgerm. sihhel, ngerm. sichel, secere). O unealtă agricolă (E o lamă dințată curbă fixată într’un mîner. Cu stînga apucĭ cerealele, și din dreapta taĭ cu secerea: nicĭ o boală nu e grea ca vara cu secerea (P. P.).
Sursa: Dicționaru limbii românești
secere f. 1. unealtă agricolă de tăiat grâu, orz, ovăz, coceni de porumb: e un cuțit semicircular de oțel cu tăișul dințat și provăzut [!] cu un mâner; 2. secerat: ați isprăvit secerea? [Lat. SICILEM].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SÉCERE s. f. v. seceră.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
secere - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana a III-a, plural - pentru cuvantul secera
secere - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana a III-a, singular - pentru cuvantul secera