scărár, scărári, s.m. (reg.) meșteșugar care face scări.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
scărár m. Porecla Sfîntuluĭ Ion (3 April), fost stareț de mînăstire în muntele Sinaĭ (la anu 600), numit așa fiind-c’a o carte numită Scara, arătînd virtuțile pin care ajungĭ în raĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
scărár, scărári, s.m. (reg.) meșteșugar care face scări.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
scărár m. Porecla Sfîntuluĭ Ion (3 April), fost stareț de mînăstire în muntele Sinaĭ (la anu 600), numit așa fiind-c’a o carte numită Scara, arătînd virtuțile pin care ajungĭ în raĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești