SCAMATÓR, scamatori, s. m. Actor de circ care face scamatorii; prestidigitator, boscar. – Cf. fr. escamoteur.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SCAMATÓR s.m. Cel care face scamatorii; prestidigitator. [Cf. fr. escamoteur].
Sursa: Dicționar de neologisme
SCAMATÓR s. m. cel care face scamatorii; prestidigitator. (după fr. escamoteur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
scamatór (-ri), s. m. – Prestidigitator, magician. Fr. escamoteur (Candrea; Tiktin; Graur, BL, V, 75); poate în vocalism a influențat rus. skomuroh „acrobat”. – Der. scamatorie, s. f. (prestidigitație).Sursa: Dicționarul etimologic român scamatór s. m., pl. scamatóriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită scamatór, -oáre s. (indirect d. fr. escamoteur, care escamotează. V. escamotez). Boscar, prestidigitator, pehlivan, acela care înșeală vederea făcîndu-te să vezĭ lucrurĭ închipuite (De ex., scoate oŭă dintr’o traistă călcată'n picioare). Fig. Șarlatan.
Sursa: Dicționaru limbii românești
scamator m. 1. cel ce scamotează; 2. fig. pungaș (= fr. escamoteur).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SCAMATÓR, scamatori, s. m. Actor de circ care face scamatorii; prestidigitator, boscar. – Cf. fr. e s c a m o t e u r.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) scămătór, scămătoáre, s.n. (reg.) unealtă cu care se freacă pielea de oaie pentru a o curăța de lână și pentru a o întrebuința ca învelitoare pentru brânza de burduf.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme