scârțăitoare f. 1. piele ce scârțăe: ghete cu scârțăitori; 2. plantă cu flori verzui, crește pe locuri pietroase și nisipoase (Polycnemum arvense).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
scârțâitoáre (-țâ-i-) s. f., g.-d. art. scârțâitórii; pl. scârțâitóriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
Forme flexionare:
scârțâitoare - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul scârțâitor
scârțâitoare - Adjectiv, feminin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul scârțâitor
scârțâitoare - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul scârțâitor
scârțâitoare - Adjectiv, feminin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul scârțâitor