SCẤNDURĂ, scânduri, s. f. Piesă de lemn cu secțiunea transversală dreptunghiulară, mai mult lată decât groasă, obținută prin tăierea în lung a trunchiului unui copac și întrebuințată la lucrări de construcții și de tâmplărie. ◊ Expr. A fi (sau a se usca, a rămâne) ca scândura (sau scândură) = a fi extrem de slab. A lăsa pe cineva scândură (sau ca scândura) = a lăsa pe cineva complet sărac. ♦ Podele, dușumea. – Lat. scandula.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a scândură, scânduri s. f. (peior.) femeie foarte slabă, cu sâni mici și șolduri înguste.Sursa: Dicționar de argou al limbii române
scấndură s. f., g.-d. art. scấndurii; pl. scấnduriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită scândură f. 1. tablă de lemn mai lungă decât lată; 2. pl. podeală: a freca scândurile. [Lat. SCANDULA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SCÂNDÚRĂ, scânduri, s. f. Piesă de lemn cu secțiunea transversală dreptunghiulară, mai mult lată decât groasă, obținută prin tăierea în lung a trunchiului unui copac și folosită la lucrări de construcții și de tâmplărie. ◊ Expr. A fi (sau a se usca, a rămâne) ca scândura (sau scândură) = a fi extrem de slab. A lăsa pe cineva scândură (sau ca scândura) = a lăsa pe cineva complet sărac. ♦ Podele, dușumea. – Lat. scandula.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)