Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele scâncit:
SCÂNCÍT1 s. n. Faptul de a (se) scânci; scânceală; p. ext. scâncet. – V. scânci. Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
SCÂNCÍT2, -Ă,scânciți, -te, adj. 1. (Mai ales despre copii) Care scâncește. 2. (Despre sunete, glas etc) Tânguitor, jalnic. – V. scânci. Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
scâncít s. n. Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
SCÂNCÍT1 s. n. Faptul de a (se) scânci; scânceală; p. ext. scâncet. – V. scânci. Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
SCÂNCÍT2, -Ă,scânciți, -te, adj. 1. (Mai ales despre copii) Care scâncește. 2. (Despre sunete, glas etc) Tânguitor, jalnic. – V. scânci. Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
Forme flexionare:
scâncit - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul scânci