SCUTURĂTOÁRE, scuturători, s. f. Măturică de pene cu care se scutură praful. – Scutura + suf. -ătoare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a scuturătoáre s. f., g.-d. art. scuturătórii; pl. scuturătóriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
scuturătoáre f., pl. orĭ. Unealtă de scuturat (ca împletitura de trestie marină de scuturat covoarele), numită și bătătoare și trapașcă. Dobr. Covătica mișcătoare în care curg grăunțele din coș în ainte de a trece între petrele moriĭ).
Sursa: Dicționaru limbii românești
scuturătoare f. teica morii.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SCUTURĂTOÁRE, scuturători, s. f. Măturică de pene cu care se scutură praful. – Scutura + suf. -ătoare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
scuturătoare - Substantiv neutru, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul scuturător
scuturătoare - Substantiv neutru, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul scuturător