Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele scuturătură:

SCUTURĂTÚRĂ, scuturături, s. f. Faptul de a (se) scutura. 1. Mișcare bruscă și repetată; clătinare, zgâlțâire, zdruncinare. 2. Dereticare, curățenie. 3. Scuturatul pomilor (ca să cadă fructele). – Scutura + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



scuturătúră s. f., g.-d. art. scuturătúrii; pl. scu­turătúri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

scuturătúră f., pl. ĭ.. Acțiunea de a scutura odată. Ceĭa ce s’a scuturat, ce a căzut din scuturare: scuturătură de păring. Iron. Bătăĭe: ĭ-a tras o scuturătură la poliție.
Sursa: Dicționaru limbii românești

scuturătură f. 1. efectul scuturării: comoțiune, tremurătură; 2. floare de fân din iesle.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SCUTURĂTÚRĂ, scuturături, s. f. Faptul de a (se) scutura. 1. Mișcare bruscă și repetată; clătinare, zgâlțâire, zdruncinare. 2. Dereticare, curățenie. 3. Scuturatul pomilor (ca să cadă fructele). – Scutura + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)