SCUTÍRE, scutiri, s. f. Acțiunea de a scuti și rezultatul ei. ♦ Privilegiu acordat cuiva de a nu presta anumite servicii, de a nu plăti anumite dări etc.; (concr.) document, act care conține un asemenea privilegiu. – V. scuti.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a scutíre s. f., g.-d. art. scutírii; pl. scutíriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
scutíre f. Dispensă, imunitate: scutire de armată, de vamă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
scutire f. dispensă, imunitate.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SCUTÍRE, scutiri, s. f. Acțiunea de a scuti și rezultatul ei. ♦ Privilegiu acordat cuiva de a nu presta anumite servicii, de a nu plăti anumite dări etc.; (concr.) document, act care conține un asemenea privilegiu. – V. scuti.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
scutire - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul scuti