SCURTÁ, scurtez, vb. I. 1. Tranz. A micșora lungimea sau înălțimea unui obiect, a reduce din lungime sau din înălțime, a face mai scurt. ◊ Expr. A scurta cuiva ghearele = a pune pe cineva în imposibilitate de a (mai) face rău. A scurta cuiva limba = a pune pe cineva în imposibilitate de a bârfi. ♦ (Înv.) A omorî, a executa (prin tăierea capului). 2. Tranz. A alege și a parcurge distanța cea mai scurtă între două puncte; a evita ocolurile, a merge direct. 3. Tranz. și refl. A face să dureze (sau să pară că durează) ori a dura mai puțin. ♦ Intranz. și tranz. A vorbi concis. – Lat. excurtare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a scurtá (a ~) vb., ind. prez. 3 scurteázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
scurtà v. a (se) face mai scurt: a scurta haina; fig. a scurta vorba. [Lat. EXCURTARE].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SCURTÁ, scurtez, vb. I. 1. Tranz. A micșora lungimea sau înălțimea unui obiect, a reduce din lungime sau din înălțime, a face mai scurt. ◊ Expr. A scurta cuiva ghearele = a pune pe cineva în imposibilitate de a (mai) face rău. A scurta cuiva limba = a pune pe cineva în imposibilitate de a bârfi. ♦ (înv.) A omorî, a executa (prin tăierea capului). 2. Tranz. A alege și a parcurge distanța cea mai scurtă între două puncte; a evita ocolurile, a merge direct. 3. Tranz. și refl. A face să dureze (sau să pară că durează) ori a dura mai puțin. ♦ Intranz. și tranz. A vorbi concis. – Lat. excurtare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) scúrtă s. f., g.-d. art. scúrtei; pl. scúrteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită scúrtă f., pl. e (d. scurt, pin aluz. la scurtarea saŭ împedecarea mișcărilor). Vest. Adenită. V. udmă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
scurtă f. pl. Mold. umflături la subsuoară. [Origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
scurtă f. Mold. scurteică: cu scurtele de șăiac.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
Forme flexionare:
scurta - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul scurt
scurtă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul scurt