SCROBEÁLĂ, scrobeli, s. f. 1. Amidon (sub formă de granule sau de pulbere) folosit la scrobirea unor fire, a unor produse textile, a unor articole de lenjerie și de îmbrăcăminte (după spălare); apret. 2. (În sintagma) Scrobeală albastră = albăstreală (2). – Din bg. skrobjala.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a scrobeală, scrobeli s. f. (er.) spermă.Sursa: Dicționar de argou al limbii române
scrobeálă s. f., g.-d. art. scrobélii; (feluri) pl. scrobéliSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită scrobeálă f.. pl. elĭ (vsl. ◊ skrobilo, ca cerneală d. črŭnilo; rus. skorbilo. Bg. skrobĭela vine d. rom. V. scrobesc). Vest. Amidon, crocmală, un fel de féculă care se întrebuințează la scrobit. Mlnzală. Scrobeală albastră, sineală.
Sursa: Dicționaru limbii românești
scrobeală f. materie de scrobit rufele: scrobeală albă, scrobeală albastră.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SCROBEÁLĂ, scrobeli, s. f. 1. Amidon (sub formă de granule sau de pulbere) folosit la scrobirea unor fire, a unor produse textile, a unor articole de lenjerie și de îmbrăcăminte (după spălare); apret. 2. (în sintagma) Scrobeală albastră = albăstreală (2). – Din bg. skrobjala.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)