Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele scripete:

SCRÍPETE, scripeți, s. m. Mecanism alcătuit dintr-o roată cu un șanț periferic, care servește la transmiterea unei forțe prin intermediul unui cablu sau al unui lanț ce rulează pe șanț; dispozitiv bazat pe mecanismul descris mai sus, care servește la ridicarea unor greutăți; muflă. ♦ Dispozitiv pentru mișcarea ițelor la țesăturile simple, format din două roți cu diametre diferite dispuse pe același ax și formând un bloc comun situat deasupra războiului de țesut. [Var.: (reg.) scrípet s. m.] – Din bg. skripec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

scrípete s. m., pl. scrípeți
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită


scrípete m., pl. țĭ, saŭ n., pl. tot ca sing. (bg. skripec [de unde s’a făcut rom. *scripeț, pl. scripețĭ, și apoĭ un sing. analogic scripete], d. skripĭy, scîrțîĭ, vsl. skripati, rus. skripĭetĭ, de unde vine și skripka, scripcă). Vest. Macara, rotiță pe care o învîrtește o sfoară saŭ o funie de care e legată o greutate, care funie, pin învîrtirea rotițeĭ, e ferită de roadere. — In est scripț, n pl. urĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

scripete m. 1. rotilă de ridicat greutăți: cu scripeți se ridică bolovani sau bârne groase; 2. rotițe la stative spre ridicarea și lăsarea în jos a ițelor: 3. fig. pârghie: al minții scripet AL. [Cf. rus. SCRIPIETI, a scârțăi (s’a luat efectul pentru cauză)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SCRÍPETE, scripeți, s. m. Mecanism alcătuit dintr-o roată cu un șanț periferic, care servește la transmiterea unei forțe prin intermediul unui cablu sau al unui lanț ce rulează pe șanț; dispozitiv bazat pe mecanismul descris mai sus, care servește la ridicarea unor greutăți; muflă. ♦ Dispozitiv pentru mișcarea ițelor la țesăturile simple, format din două roți cu diametre diferite dispuse pe același ax și formând un bloc comun situat deasupra războiului de țesut. [Var.: (reg.) scrípet s. m.] – Din bg. skripec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)