SCRIB, scribi, s. m. 1. (La vechii egipteni) Funcționar inferior având atribuții de contabil și de copist. 2. Persoană care redacta sau copia acte. 3. Scriitor sau gazetar fără valoare, de obicei aservit unui partid politic. 4. Cărturar la vechii evrei care tălmăcea cărțile lui Moise și interpreta poporului normele juridice. – Din fr. scribe, lat. scriba.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SCRIB s.m. 1. Copist și alcătuitor de acte la diferite popoare. ♦ Cărturar, jurist, învățat care tălmăcea poporului normele de drept (la vechii evrei). 2. (Peior.) Scriitor, gazetar lipsit de valoare, de personalitate. [Cf. fr. scribe, lat. scriba < scribere – a scrie].
Sursa: Dicționar de neologisme
SCRIB s. m. 1. copist și alcătuitor de acte la diferite popoare. ◊ (la vechii evrei) cărturar, jurist, învățat care tălmăcea poporului normele de drept. 2. (peior.) scriitor, gazetar lipsit de valoare. (< fr. scribe, lat. scriba)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
scrib s. m., pl. scribiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită * scrib m. (fr. scribe, d. lat. scriba, scriitor, copist). Iron. Scriitoraș mercenar pe la jurnale. La vechiĭ Evreĭ, cărturar știutor de legĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
scrib m. 1. cărturar (în sfânta Scriptură); 2. fig. copist, scriitor (cu o nuanță peiorativă).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SCRIB, scribi, s. m. 1. (La vechii egipteni) Funcționar inferior având atribuții de contabil și de copist. 2. Persoană care redacta sau copia acte. 3. Scriitor sau gazetar fără valoare, de obicei aservit unui partid politic. 4. Cărturar la vechii evrei care tălmăcea cărțile lui Moise și interpreta poporului nomele juridice. – Din fr. scribe, lat. scriba.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)