scrádă s.f. (reg.) plantă care crește la munte, prin păduri și locuri umbroase, care se menține verde iarna și care servește ca hrană animalelor.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
SCRÁDĂ s. f. Un fel de iarbă care crește la munte, prin păduri și în locuri umbroase și care, menținându-se verde și în timpul iernii, servește ca hrană oilor și caprelor (Carex pilosa).Sursa: Dicționarul limbii române moderne
scrádă, -e, (scriadă), s.f. – (bot.) Iarba pe care oile o pasc iarna (Papahagi 1925; Ieud). Șovar, rogoz (Carex pilosa Scop): „(…) toamna târziu, înainte de căzutul zăpezii, (oile) erau aduse la jir și scoadă (iarba mare din pădure pe care zăpada o prinde verde)” (Mirescu 2006: 49). – Et. nec. (MDA).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
scrádă f., pl. e orĭ ăzĭ. Ban. Maram. Mold. Un fel de ĭarbă înaltă care crește pin văile munților și care place oilor.
Sursa: Dicționaru limbii românești