Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele scorușă:

SCORÚȘĂ, scorușe, s. f. Fructul comestibil al scorușului (sau al scorușului de munte). – Din bg. skoruša.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


scorúșă, scorúșe, s.f. (reg.) aluat (dospit sau nedospit) umplut cu brânză, urdă, mere etc., prăjit în grăsime; pup, clătită, plăcintă, uscățea.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

scorúșă (-e), s. f. – Fruct comestibil roșu, brun sau galben, ca o cireașă. Sl. (sb., cr., slov.) oskoruša (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 333), cf. bg. skoruša, văskruša, rut. skoruš.Der. scoruș, s. m. (sorb, Sorbus domestica), a cărui legătură cu lat. scorusciusscoruscus (Philippide, ZRPh., XXXI, 308; Pascu, I, 90) este improbabilă.
Sursa: Dicționarul etimologic român

scorúșă s. f., g.-d. art. scorúșei; pl. scorúșe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

scorúșă f., pl. e (bg. skoruša, oskruša, vsl. sîrb. oskoruša, rut. skoruš, ces. skoruše). Rodu scorușuluĭ, de forma unuĭ merișor: scorușele-s gustoase și bune de făcut vin.
Sursa: Dicționaru limbii românești

scorușă f. soarbă. [Serb. OSKORUȘA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SCORÚȘĂ, scorușe, s. f. Fructul comestibil al scorușului (sau al scorușului de munte). – Din bg. skoruša.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)