Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele scorțos:

SCORȚÓS, -OÁSĂ, scorțoși, -oase, adj. 1. Care nu se îndoaie, care rămâne drept, lipsit de suplețe, țeapăn, tare, rigid; a cărui suprafață prezintă asperități, care este aspru la pipăit ca o scoarță (1). ♦ Fig. (Despre oameni și manifestările lor). Care este lipsit de maleabilitate, care nu este conciliant; rigid, distant. 2. (Despre lemne, pământ etc.) Cu o crustă groasă și aspră, cu scoarță. ◊ Pepene scorțos = pepene galben cu miezul tare. Mere scorțoase = varietate de mere mari, cu coaja groasă, de culoare galbenă-ruginie. ♦ (Despre piele) Îngroșat, aspru, uscat, bătătorit, crăpat; (despre față, mâini etc.) cu pielea îngroșată, aspră, bătătorită, crăpată. – Scoarță + suf. -os.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



scorțós adj. m., pl. scorțóși; f. scorțoásă, pl. scorțoáse
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

scorțós, -oásă adj. (d. scoarță). Ca scoarța, acoperit de scoarță (adică cu crăpăturĭ și zgrunțurĭ): un pepene galben (zămos) scorțos, nișțe mînĭ scorțoase. Fig. Obraz scorțos, obraz gros (fără rușine). Subst. Cu obrazu gros: mă scorțosule ! V. cojan.
Sursa: Dicționaru limbii românești

scorțos a. 1. cu scoarța tare și groasă: pepene scorțos; 2. fig. tare, țeapăn: mână scorțoasă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SCORȚÓS, -OÁSĂ, scorțoși, -oase, adj. 1. Care nu se îndoaie, care rămâne drept, lipsit de suplețe, țeapăn, tare, rigid; a cărui supiáfață prezintă asperități, care este aspru la pipăit ca o scoarță (1). ♦ Fig. (Despre oameni și manifestările lor) Care este lipsit de maleabilitate, care nu este conciliant; rigid, distant. 2. (Despre lemne, pământ etc.) Cu o crustă groasă și aspră, cu scoarță. ◊ Pepene scorțos = pepene galben cu miezul tare. Mere scorțoase = varietate de mere mari, cu coaja groasă, de culoare galbenă-ruginie. ♦ (Despre piele) îngroșat, aspru, uscat, bătătorit, crăpat; (despre față, mâini etc.) cu pielea îngroșată, aspră, bătătorită, crăpată. – Scoarță + suf. -os.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

șcortós, -oásă, adj. (reg.) cicălitor.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme