scolár V. școlar.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ȘCOLÁR, -Ă, școlari, -e, s. m., adj. 1. S. m. Elev al unei școli (1). 2. Adj. Care ține de școală (1), privitor la școală sau la școlari (1). – Școală + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
ȘCOLÁR, -Ă I. adj. referitor la școală; propriu învățământului. II. s. m. elev. (după fr. scolaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
școlar s. m. sg. (tox.) codeină.Sursa: Dicționar de argou al limbii române 2) școlár, -ă adj. (lat. scholaris, fr. scolaire cu ș din școală). De școală, scolastic: an, revizor școlar; cărțĭ școláre. – Maĭ rar, noŭ, și scolar.
Sursa: Dicționaru limbii românești
1) școlár m. (d. școală; sîrb. školar, rus. rut. školĕár, pol. szkolarz, fr. écolier). Elev de școală (maĭ des elev). – Fem. -ăriță. – Mold. Pop. și școler, fem. -eriță.
Sursa: Dicționaru limbii românești
școlár1 adj. m., pl. școlári; f. școláră, pl. școláreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
școlár2 s. m., pl. școláriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită școlar m. cel ce merge la școală.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ȘCOLÁR, -Ă, școlari, -e, s. m., adj. 1. S. m. Elev al unei școli (1). 2. Adj. Care ține de școală (1), privitor la școală sau la școlari (1). – Școală + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)