SCOBÁR, scobari, s. m. Pește de apă dulce, lung de 25-30 cm, cu botul proeminent, verde-cenușiu pe spate și argintiu pe laturi și pe burtă; scobai (Chondrostoma nasus). – Din bg. skobar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a scobár, scobáre, s.n. (reg.) 1. unealtă formată dintr-un cilindru tăios de oțel, fixat pe un mâner de lemn, folosită în dogărie, pentru curățirea și netezirea interiorului vaselor mici de lemn; zgârci. 2. capră de lemn folosită la executarea ulucelor, în industria țărănească.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
scobár (-ri), s. m. – Pește de rîu (Chondrostoma nasus). – Var. Mold. scobai. Bg. skobari, sb., cr. skobalj (Cihac, II, 332; Tiktin).Sursa: Dicționarul etimologic român scobár s. m., pl. scobáriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită scobar m. pește alb foarte gustos, e caracterizat prin gura-i transversală sub un bot prelungit, se prinde mult în Olt și Bistrița (Chondostroma nasus). [Mold. scobaiu: dela scoabă, după conformațiunea botului său].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SCOBÁR, scobari, s. m. Pește de apă dulce, lung de 25-30 cm, cu botul proeminent, verde-cenușiu pe spate și argintiu pe laturi și pe burtă; scobai (Chondrostoma nasus). – Din bg. skobar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)