SCINTILÁȚIE, scintilații, s. f. 1. Modificare de intensitate și de colorație a luminii stelare, datorită refracției sale neregulate în atmosferă. 2. Lumină emisă de o substanță fosforescentă sub influența ionizării. 3. (Rar) Scânteiere, sclipire. – Din fr. scintillation.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SCINTILÁȚIE s.f. 1. Emisiune de particule în procesul de dezintegrare a unui element radioactiv. 2. Sclipirea stelelor. [Gen. -iei. / < fr. scintillation, cf. lat. scintillatio – scânteiere].
Sursa: Dicționar de neologisme
SCINTILÁȚIE s. f. 1. scânteire, sclipire. ◊ iluminare de foarte scurtă durată, punctuală, a unui ecran fluorescent pe care cade o particulă cu mare viteză. 2. impuls luminos de scurtă durată produs de contactul unei particule cu un scintilator. 3. sclipirea stelelor. (< fr. scintillation, lat. scintillatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
scintiláție (-ți-e) s. f., art. scintiláția (-ți-a), g.-d. art. scintiláției; pl. scintiláții, art. scintiláțiile (-ți-i-)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită SCINTILÁȚIE, scintilații, s. f. 1. Modificare de intensitate și de colorație a luminii stelare, datorită refracției sale neregulate în atmosferă. 2. Lumină emisă de o substanță fosforescentă sub influența ionizării. 3. (Rar) Scânteiere, sclipire. – Din fr. scintillation.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)