SCHINGIUÍ, schingiuiesc, vb. IV. Tranz. A supune pe cineva la (mari) suferințe fizice; a chinui, a munci, a tortura; a maltrata. ♦ A deforma, a stâlci, a poci. A schingiui limba. – Schingi + suf. -ui.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a schingiuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. schingiuiésc, imperf. 3 sg. schingiuiá; conj. prez. 3 să schingiuiáscăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
schingiuì v. Mold. a tortura: au tăbărît cu toții pe dânsul și l´au schingiuit după placul lor CR.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SCHINGIUÍ, schingiuiesc, vb. IV. Tranz. A supune pe cineva la (mari) suferințe fizice; a chinui, a munci, a tortura; a maltrata. ♦ Fig. A deforma, a stâlci, a poci cuvintele, limba etc. – Schingi + suf. -ui.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)