SCELERÁT, -Ă, scelerați, -te, s. m. și f. (Livr.) Persoană vinovată de nelegiuiri, de crime sau socotită capabilă să le săvârșească; om mârșav, ticălos, criminal. ◊ (Adjectival) Om scelerat. – Din fr. scélérat, lat. sceleratus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SCELERÁT, -Ă adj., s.m. și f. Criminal, ucigaș, nelegiuit, mârșav. [< fr. scélérat, cf. lat. sceleratus < scelus – omor, nelegiuire].
Sursa: Dicționar de neologisme
SCELERÁT, -Ă adj., s. m. f. criminal, ucigaș, nelegiuit, ticălos. (< fr. schélérat, lat. sceleratus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
scelerát (livr.) s. m., pl. sceleráțiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită * scelerát, -ă adj. (lat. sceleratus). Criminal: suflet scelerat, purtare scelerată. Adv. În mod scelerat.
Sursa: Dicționaru limbii românești
scelerat a. 1. culpabil sau capabil de crime mari; 2. criminal perfid. ║ m. om scelerat.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SCELERÁT, -Ă, scelerați, -te, s. m. și f. (Livr.) Persoană vinovată sau socotită capabilă de mari nelegiuiri și crime; om mârșav, ticălos, criminal. ♦ (Adjectival) Om scelerat. – Din fr. scélérat, lat. sceleratus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)