SCAMOTÁ vb. I. v. escamota.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
scamotà v. 1. a face să dispară ceva fără ca spectatorii s´o bage de seamă; 2. fig. a fura cu dibăcie (= fr. escamoter).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SCAMOTÁ vb. I v. escamota.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)