scăriceá f., pl. ele (dim. d. scară). Scara domnuluĭ, o plantă cu florĭ albastre saŭ albe așezate în buchete care crește pin fînețe umede, poĭene și locurĭ umbroase.
Sursa: Dicționaru limbii românești
scăriceà f. sau scara Domnului, plantă cu flori albastre sau albe dispuse în buchete (Polemonium caeruleum). [După forma inflorescenței sale].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
