SATISFACȚIÚNE s. f. v. satisfacție.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
SATISFACȚIÚNE s.f. v. satisfacție.
Sursa: Dicționar de neologisme
satisfacțiúne f. (lat. satisfactio, -ónis). Mulțămire: s’a întors plin de satisfacțiune. Reparațiunea uneĭ ofense: a cere, a da satisfacțiune. – Și -ácție.
Sursa: Dicționaru limbii românești
satisfacți(un)e f. 1. sentiment plăcut de mulțumire: a simți satisfacțiune; 2. repararea unei ofense: a cere satisfacțiune.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SATISFACȚIÚNE s. f. v. satisfacție.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 