SAPROFÍT, -Ă, saprofiți, -te s. n., adj. (Organism vegetal sau microorganism) care își procură hrana din substanțe organice în descompunere. [Var.: saprofítă s. f.] – Din fr. saprophyte.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SAPROFÍT, -Ă adj., s.n. (Organism vegetal, microorganism) care trăiește pe corpuri organice în descompunere. [< fr. saprophyte, cf. gr. sapros – putred, phyton – plantă].
Sursa: Dicționar de neologisme
SAPROFÍT, -Ă adj., s. n. / saprofítă s. f. (microorganism, plantă) care crește pe substanțe organice în descompunere. (< fr. saprophyte)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
saprofít1 (sa-pro-) adj. m., pl. saprofíți; f. saprofítă, pl. saprofíteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită saprofít2/saprofítă (sa-pro-) s. n./s. f.; pl. saprofíteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită SAPROFÍT, -Ă, saprofiți, -te, s. n., adj. (Organism vegetal sau microorganism) care își procură hrana din substanțe organice în descompunere. [Var.: saprofítă s. f.] – Din fr. saprophyte.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)