SANCTIFICÁRE s. f. (Bis.) Faptul de a sanctifica. – V. sanctifica.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SANCTIFICÁRE s.f. Acțiunea de a sanctifica și rezultatul ei. [< sanctifica].
Sursa: Dicționar de neologisme
sanctificáre (sanc-ti-) s. f., g.-d. art. sanctificắriiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită SANCTIFICÁRE s. f. (Bis.) Faptul de a sanctifica. – V. sanctifica.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
sanctificare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul sanctifica