SALUTÁR, -Ă, salutari, -e, adj. Folositor sănătății, vieții etc.; salvator. ♦ Care este potrivit, adecvat într-o anumită împrejurare. – Din fr. salutaire, lat. salutaris.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
SALUTÁR, -Ă adj. Folositor pentru păstrarea sănătății, a vieții etc.; salvator. ♦ Care este potrivit, adecvat într-o anumită împrejurare. [Cf. fr. salutaire, lat. salutaris].
Sursa: Dicționar de neologisme
SALUTÁR, -Ă adj. salvator, folositor vieții și sănătății. (< fr. salutaire, lat. salutaris)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
* salutár, -ă adj. (lat. salutaris, d. salus, salútis, mîntuĭre). Folositor viețiĭ, sănătățiĭ, onoriĭ: remediŭ salutar, lege salutară.
Sursa: Dicționaru limbii românești
salutár adj. m., pl. salutári; f. salutáră, pl. salutáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită salutar a. folositor pentru vieață, onoare, sănătate.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SALUTÁR, -Ă, salutari, -e, adj. Folositor sănătății, vieții etc.; salvator. ♦ Care este potrivit, adecvat într-o anumită împrejurare. – Din fr. salutaire, lat. salutaris.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
