SALÁM, salamuri, s. n. Un fel de cârnat (mai gros) făcut din carne tocată de vită sau de porc, de obicei afumat și uscat (pentru a se putea conserva). – Din tc., bg. salam. Cf. fr. salami, it. salame.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a salám (salámuri), s. n. – Mezel, cîrnat. – Var. Mold. saleam. It. salame, cf. germ. Salami, fr. salami, ngr. σαλάμι.Sursa: Dicționarul etimologic român
salam, salamuri s. n. (vulg.) penis.Sursa: Dicționar de argou al limbii române SALAM, Abdus (1926-1996), fizician britanic de origine pakistaneză. Prof. univ. la Londra Director al Centrului Internațional de Fizică Teoretică de la Trieste (1964-1995). Specialist în fizica particulelor elementare. A emis ipoteza neutrinului bicomponent. Pe baza rezultatelor lui S. Glashow și a cercetărilor proprii a elaborat, independent de S. Weinberg, o teorie necontradictorie care unifică interacțiunile slabe cu cele electromagnetice (modelul Weinberg-Salam). Premiul Nobel pentru fizică (1979), împreună cu S. Glashow și S. Weinberg.Sursa: Dicționar enciclopedic salám n., pl. urĭ (germ. salami [-wurst], d. it. saláme, d. sale, sare). Un fel de cîrnaț foarte gros (de vre-o 5-8 centimentri): salam de Sibiĭ, de Verona. – În est selamlîc.
Sursa: Dicționaru limbii românești
salám s. n., (sorturi, bucăți) pl. salámuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită salàm m. cârnat mare foarte gustos: salami de Sibii și de Verona. [It. SALAME, printr´un intermediar săsesc].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SALÁM, (2) salamuri, s. n. 1. Produs alimentar cu durată mare de conservare, asemănător cârnatului, preparat din carne tocată și condimentată de vită sau de porc, de obicei afumată și uscată. 2. Sortiment, bucată de salam (1). – Din tc., bg. salam. Cf. fr. salami, it. salame.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)