SÁCRU1, -Ă, sacri, -e, adj. 1. Cu caracter religios; privitor la religie, care aparține religiei. ♦ Sfânt. ◊ Foc sacru = vocație, talent. 2. Fig. Care inspiră sentimente de venerație; scump. – Din lat. sacer, -era, it. sacro.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SÁCRU2 s. n. v. sacrum.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
SÁCRU, -Ă adj. 1. Cu caracter religios; sfânt. ♦ Foc sacru = vocație, talent. 2. (Fig.) Scump, venerat. [< lat. sacer].
Sursa: Dicționar de neologisme
SÁCRU s.n. v. sacrum.
Sursa: Dicționar de neologisme
SÁCRU, -Ă I. adj. 1. cu caracter religios; sfânt. ♦ foc sacru = (fig.) vocație, talent. 2. (fig.) scump, venerat. II. s. n. ceea ce transcende umanul, ceea ce este dincolo de lumea fizică, de profan. (< lat. sacer, it. sacro)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
sácru (sácră), adj. – Sfînt. Lat. sacrum (sec. XIX). – Der. sacrificiu, s. n.; sacrifica, vb.; sacrificator, s. m.; sacrilegiu, s. n.; sacrileg, adj.; sacru, s. n. (osul sacru); sacrosant, adj.; consacra, vb., din fr.Sursa: Dicționarul etimologic român * sácru, -ă adj. (lat. sacer, sacra, sacrum). Sfînt: vase sacre, persoană sacră. Inviolabil, de care nu e permis să te atingĭ: persoana unuĭ cetățean roman era sacră.
Sursa: Dicționaru limbii românești
sácru (sa-cru) adj. m., pl. sácri; f. sácră, pl. sácreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită sacru a. 1. care a primit consacrarea religioasă; 2. consacrat cultului: vase sacre; 3. fig. foc sacru, entuziasm, geniu; 4. care insuflă un respect oarecum religios: persoana unui cetățean roman era sacră; 5. se zice de lucrurile ce nu trebue divulgate sau atinse: depozit sacru. ║ n. ceeace e sacru; sacrul și profanul.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
Sacru (Muntele) m. munte la N.-E. de Roma, unde plebeii se retraseră spre a scăpa de tirania decemvirilor (sec. V a. Cr.).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SÁCRU1, -Ă, sacri, -e, adj. 1. Cu caracter religios; privitor la religie, care aparține religiei. ♦ Sfânt. ◊ Foc sacru = vocație, talent. 2. Fig. Care inspiră sentimente de venerație; scump. – Din lat. sacer, -era, it. sacro.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) SÁCRU2 s. n. v. sacrum.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)