sacfíu, sacfíi, s.m. (înv.) garoafă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
sácfiu (-ii), s. m. – Garoafă (Dianthus caryophyllus). – Var. Mold. sanhiu. Mag. szégfű (Drăganu, Dacor., VI, 275; Candrea; Gáldi, Dict., 156).Sursa: Dicționarul etimologic român
* sacfíŭ m. (ung. szegfü, d. fü, plantă, ca în pomătuf. V. saschiŭ). Trans. Garofă. – În Maram. sanhiŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
sacfiu m. Tr. Bot. garoafă. [Origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a